luni, 16 februarie 2009

Tu nu mai esti al meu!


Intotdeauna mi-a placut loredana...nu stiu..are ceva ce eu ador..uite o melodie interpretata de ea...imi place la nebunie..

Aprinde o tigare!

Si-n fumul care zboara-n nori albastri ca un vis

Cufunda-te-n uitare

Si lasa gandului carare de abis

In fumul de tigara

Durerilor gaseste tainicul liman

Gaseste o noua vara si dorului alean

In fumul de tigare

Ce se pierde in val



Tu nu mai esti al meu

Tu nu mai esti al meu

Desi la pieptul meu te strang ca si in trecut

Tu nu mai esti al meu

Oricate mi-ai jura

Eu nu mai cred ce nopti frumoase am crezut



Tu nu mai esti al meu

Oricate mi-ai jura

Eu nu mai cred ce noptï frumoase am crezut
o alta melodie iubita ar fi ..Mai spune-mi inca o data - ai sa iubesti si tu"
Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a ramas
Ea ma insoteste pas cu pas
Chipul tau ce in inima il port
Imi evoca tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul sa-ti ascult
Spune-mi iarasi ce-mi spuneai demult
Mai spune-mi inca o data
Cuvinte imbatatoare
Nimicuri arzatoareCu car’ tu m-ai lovit
Sperata infrigurata
Strecoara-ma in soapte
Lumina-n neagra noapte
Din sufletul ???Asterne alinare
Pe-al sufletului rai
Caci inima-mi sarmana
Cerseste mangaieri
Mai spune-mi inca o data
Cuvinte imbatatoare
Poemul ce ma doare
Vreau iarasi sa-l traiesc.
Un baiat de-o fata s-a indragit,
Candva
Si de-atunci visa,
Doar iubire
Dar ea n-asculta amorul lui de fel
Si radea de el,
La intalnireDragostea-i o gluma
Ea-Iispunea mereu
Si in gluma asta nu voi crede eu
Iar el cu durere , Bietul o privea
Si incetisor ii fredona
Ai sa iubesti o data,
Si tu tu tu
Nu spune niciodata,
Nu nu nu
Dragostea vine,
Cand nu gandesti
Si intr-o seara,
Simti ca iubesti
Ai sa iubesti o data,
Si tu ,Sï tu
nu spune niciodata
nu nu nu...

sâmbătă, 14 februarie 2009

Nu am mai postat nimic de ceva timp..Probabil din lipsa de timp sau chiar din furie..S-au intamplat multe lucruri in aceste zile in care nu am mai scris..am trait nopti fascinante dar si seri melancolice....am cunoscut oameni minunati dar am si pierdut altii dragi pe care credeam ca o sa ii pastrez pt totdeauna..am ras,dar am si plans...

Sunt la job ,printre reclamatii aiurite eu ma gandesc..Cat de mult ne putem insela in privinta oamenilor..De ce noi oameni suntem asa de rai?De ce avem atat de mult orgoliu?De ce trebuie sa ranim si sa fim raniti tocmai de cei la care tinem?Ce intrebare stupida,fireste ca daca nu am tine la pers respectiva nu ne-ar pasa prea mult,in concluzie,nu am suferi.

Pierdem oameni dragi insa castigam alti ..Cat de usor pot cadea de pe piedestal acei oameni divinizati de noi..Poate ca nu intalnisem persoana potrivita..poate ca am cerinte prea mai ...poate ca visez prea mult...candva un celebru filosof spunea ca ''visurile oamenilor sunt aripi cu care ei zboara spre cer''..Cata dreptate avea!..Insa nu a precizat daca in cerul inferior sau cerul superior..
Un vis frumos te poate inalta la cer sua te poate trimite drept in iad..Alegerea e numai a ta!