nu pot zdrobii al fericirii val..
ca ochii blanzi ai mamei mele
ramane-vor limpezi ca doua galbene lalele..
dar ce poti face cand cu durere-n suflet,vezi
in lumea asta dulce amaruie,
scaldata in sangele unei tinere duduie,
ca cerul din soare in sange s-a preschimbat?
ca totul s-a terminat?
vad suferinta ,sunt suferinta
ca o deschisa cu o solnita
deasupra-i..
as vrea sa fug
din ea sa evadez..
dar ce sa mulg?
departe-i ovina cu dulcele lapte
ca intr-un mare concert,doua soapte..
ma lovesc de trupu-mi de gheata
si creierul imi striga -Inceteaza!
dar nu pot..slujnica sa fiu..
si sa port un sort nouriu
sa fiu sclava propiilor greseli
sa uit de tot ptr simple pareri..
ma uit la el,plange
de as putea ceva as face..
dar nu pot si revin in propria-mi celula..