proza scurta

Stau pe pervazul geamului si privesc ploaia.Ce furios e Dumnezeu! Fiecare sirag de ploaie parca imi linisteste sufletul, imi ordona gandurile.

Din cand in cand ,Dumnezeu se face auzit.Tipa!Cerul se aprinde si pentru o clipa, s-a luminat de zori.Aud cum fiecare lacrima a Domnului se prabuseste la pamant,cerand parca indurare.Ma gandesc la un singur lucru:Am omorat un om!L-am omorat pe El.Imi amintesc ca si ieri cum l-am cunoscut...Eu,proaspata licentiata,plecam din lumea mea perfecta pentru a intra in cruda realitate.El,membru de cinste al baroului,a venit la mine prezentandu-se:''-Marc Kanny este numele meu,sper sa devenim buni colegi!''Avea o eleganta desavarsita.Era imbracat intru-un costum negru,din lana fina,o camasa de un alb impecabil,cu mansete brodate.Tinuta era incununata de o cravata pictata,din matase.Parea un zeu printre pamanteni.Am suras intinzand mana si cu o raceala studiata am raspuns:''-Angela,imi pare bine''.
Din momentul acela,Marc,scumpul meu Marc,ma coplesea cu mici atentii insa nu imi adresa nici un cuvant.In fiecare dimineata cafeau mea ,neagra cu frisca,ma astepta aburind pe birou,insotita totdeauna de un bilet:''-Incantat!''

 Totul decurgea intr-o rutina perfecta.In fiecare dimineata,la 9 fix,ajungeam la birou.Imi gaseam cafeaua pe birou ,asteptandu-ma si incepeam sa lucrez la cazurile marunte ce mi se repartizau.Nu schimbam mai mult de doua vorbe cu nimeni,in afara de politeturile necesare.Mi se parea inutil,in fond eram acolo pentru a lucra.
Intr-o dimineata,linistea lumii mele s-a intrerupt.Cafeau mea lipsea de pe birou!M-am retras intr-un colt al biroului chinuita de ganduri.De ce a renuntat oare ?S-a plictisit?Nu-l mai interesam?Nu observa  ca tremuram cu tot sufletul,cand era in preajma mea?Intr-un final ma hotarasc sa imi iau inima in dinti si sa merg la el.Ajunsa in fata lui,cu toata fiinta tremuranda si chinuita de ideea ca mi-ar putea observa emotiile ,il iau de brat si il intreb:,,Mergem sa bem o cafea?Am nevoie de una!''Surazand aproape ironic,raspune sec :
''-Desigur''.Din ziua aceea am devenit nedespartiti.Lucram impreuna la cazuri importante,mergeam la masa ,colindam orasul ,unii dintre colegi spuneau chiar ca avem limbajul nostru secret.
In fiecare dimineata,in locul cafelei negre,gaseam un trandafir rosu,olandez,de care totdeauna era legat un biletel pe care scria''Incantat!''Nu am vorbit niciodata de aceste mici atentii,era felul lui de a spune ca ii sunt draga.

AS VREA

As vrea departe sa fug
sa ma ascund
Sa uit de lacrimi ,vorbe si pamant..
Sa uit de umbre ,basme si furtuni .
As vrea din zdrente si pamant
sa fac rochii de printese si argint
ca fiecare lacrima ce curge
in aur ea sa se preschimbe
ca vorbele aruncate-n vant
in carte incununate fie..
ca din nisipul aspru si pamant
eu sa strang apa si naut...
Dar nu se poate
din iad sa evadez
Sa transform uratul in frumos
si netrebnicul in folos
respir adanc si continui
sa sper
Caci speranta e singura ce sufletul imbogateste
si mintea iuteste..