unui prieten

Mi-ar fi placut sa pot smulge din inima mea tot ceea ce ma doare,ca pentru prima data in viata sa ma pot destainuii cu adevarat tie..dar nu a fost sa fie..poate ca e mai bine asa,ca tu,ca toti ceilalti,sa nu vezi decat cealalta fata a mea..poate ca ceea ce simt trebuie sa imi apartina doar mie. De ce sa starnesc mila?..e de ajuns ca imi este mila mie de propia-mi persoana.De ai fi putut sa ma lovesti atat de tare incat sa uit..sa uit de singuratatea mea,sa uit de tot ce ma inconjoara ,sa uit sa nu am pe nimeni ,nici macar pe mine.O simpla imbratisare imi doream..Ar fi schimbat ceva? poate ca nu..dar as fi avut ceva,pe cineva...dar nu a fost ceasul..uneori ma intreb?Oare va veni canva clipa cand in sfarsit voi simti ca traiesc nu ca mimezi propia-mi traire?..poate ca acela va fi ceasul mortii mele..,,Nu este important cat traiesti,ci sa traiesti o clipa pentru care sa merite sa mori"..as murii pentru un sincer moment in care sa simt ca am pe cineva cu adevarat langa mine,nu doar pentru ca asa trebuie ci pentru ca asa simte...