singuratate...un cuvant important in viata mea...chiar daca ,de multe ori ,mi-as dorii sa nu fie asa de important.
Sunt o persoana normala ,cu defecte si calitati..daruiesc totul din mine si,de prea putine ori,primesc ceva in schimb..pot spune ca am prieteni si totusi ma simt asa de singura...Mi-ar place ca ,atunci cand ma daruiesc intru totul prietenilor mei,sa primesc macar o mica parte din ceea ce le-am daruit...un cuvant senin..o vorba calda..o imbratisare..un multumesc..Totusi acest lucru nu se intampla...zi dupa zi sper..sper ca maine va fi altfel..ca cineva drag mie imi va demostra ca ii pasa...ca il doare ceea ce se intampla cu mine..Poate parea egoist ceea ce am spus,dar oare asa e?oare nu cu totii dorim sa avem pe cineva drag alaturi?oare nu acest lucru ne ajuta sa ne dorim sa privim un nou rasarit de soare ?oare nu acest lucru ne ajuta sa supravietuim in aceasta lume creda si murdara de sangele dorintelor noastre?..Poate ca sunt o femeie dominata de pasiune si ca,din acest motiv,doresc sa fiu iubita..sau poate ca nu...poate ca e doar dorinta unei femei care iubeste tot ce o inconjoara si si-ar dorii sa faca si ea parte din acest univers..
Un comentariu:
Ana..si Maria....fa bine...si nu astepta sa ti se faca bine.....caci o sa primesti acea raza and nu te astepti sau poate nu-ti dai seama ca ai primit-o deja....daca vrei sa fii iubita cateodata tre' sa mai faci si tu primul pas......tine-o tot asa....sau mai lasa si tu de la tine?....pup!
Trimiteți un comentariu