ma doare, ma sugruma,ma raneste adanc..
am limite puse de timp..de secunde..
de oameni tampi si femei nefericite..
mi-ar place sa ies..sa colind..
departe de aceasta lume de nisip..
la colt de strada sta un roman contemporan
ce inspira adanc din dulcea-i otrava.
merg pe strazi gaurite de timp si de vreme
cu gandul la un clasic muzeu fara istorie...
la barul din colt ,pe gatul uscat si buzele arse de soare,
ei lasa dulceata sa curga..si parca ,
cu fiecare inghititura sufletul li se umpla...
singura lor limitare sunt cei cinci banuti ...nu au limitare..
ma dor ingrozitor picioarele......
sufletul as vrea sa-mi iasa din corp..
un corp parca prea neincapator
dar nu poate...ma sufoc...
o frumoasa domnita candva ..
cu mainile intinse si zbarlite de diavolii vietii..
sta in mijlocul strazii...
mii de trupuri fara suflet trec ,privesc,respira,ofteaza..
se ascund in umbra dulce a indiferentei ...
si sfarsesc la colt de drum,precum altii,mii de romani..
fara suflet,fara ganduri,
o bucata de carne intr-un trup murdar de pacat
si de dorinte irosite...
asta sa fie soarta omului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu