Nu am mai postat nimic de ceva timp..Probabil din lipsa de timp sau chiar din furie..S-au intamplat multe lucruri in aceste zile in care nu am mai scris..am trait nopti fascinante dar si seri melancolice....am cunoscut oameni minunati dar am si pierdut altii dragi pe care credeam ca o sa ii pastrez pt totdeauna..am ras,dar am si plans...

Sunt la job ,printre reclamatii aiurite eu ma gandesc..Cat de mult ne putem insela in privinta oamenilor..De ce noi oameni suntem asa de rai?De ce avem atat de mult orgoliu?De ce trebuie sa ranim si sa fim raniti tocmai de cei la care tinem?Ce intrebare stupida,fireste ca daca nu am tine la pers respectiva nu ne-ar pasa prea mult,in concluzie,nu am suferi.

Pierdem oameni dragi insa castigam alti ..Cat de usor pot cadea de pe piedestal acei oameni divinizati de noi..Poate ca nu intalnisem persoana potrivita..poate ca am cerinte prea mai ...poate ca visez prea mult...candva un celebru filosof spunea ca ''visurile oamenilor sunt aripi cu care ei zboara spre cer''..Cata dreptate avea!..Insa nu a precizat daca in cerul inferior sau cerul superior..
Un vis frumos te poate inalta la cer sua te poate trimite drept in iad..Alegerea e numai a ta!