Stau si privesc ploaia,ce furios e Dumnezeu! Fiecare sirag de ploaie parca imi linisteste sufletul,parca imi ordona gandurile.
Din cand in cand Dumnezeu se face auzit..tipa...cerul se aprinde si pentru o clipa s-a luminat de zori.Ciudat...aud cum fiecare lacrima a Domnului se prabuseste la pamant,cerand parca indurare ...ma gandesc la el..cat de mult imi e dor de el..De ce?..de ce a trebuit sa nu pot sa ma bucur de el?..Cat de mult mi-as dori sa pot face ceva..Sa pot a-mi schimba destinul..Ma resemnasem cu mult timp in urma..Stiam ca nu pot sa ma gandesc la viitor pt ca nu am dreptul..Acum insa mi-as dori sa visez,mi-as dori sa fie bine..Nu trebuia sa permit sa se indragosteasca de mine,trebuia sa il iubesc doar eu..Puiule..sper sa nu fii trist! iarta-ma caci te-am ranit!